VORBE

Am spus sa ne luam inima
s-o oferim soarelui in asfintit….
Sa sarutam lumina
Si sa citim destinul sculptat in nisip….

Am vrut sa pictam pasari
Sa nu uitam sa zburam,
Sa ne ascundem in mare
Colorati in toamna,
Si sa ne limpezim tristetea
In stelele mirosind a speranta

CARPE DIEM

Am fost la clinica pentru un control de rutină şi am constatat că sunt bolnav.
Când Domnul mi-a măsurat tensiunea, am remarcat că tandreţea mea era foarte scăzută.
Când mi-a verificat temperatura, termometrul indica 40 de grade de anxietate.
Am făcut şi o electrocardiogramă, iar diagnosticul a fost acela că am nevoie de câteva transfuzii de iubire, deoarece arterele mele erau astupate de solitudine şi amărăciune. Ele nu mai puteau iriga inima mea goală.
Am fost la ortoped deoarece nu mai puteam să merg alături de cei dragi . Nu puteam să le acord nici macar o îmbrăţişare , pentru că îmi făcusem o fractură când m-am împiedicat de despartire.
Mi-a mai descoperit o miopie datorită faptului că nu puteam să văd dincolo de aspectele negative ale vietii...
Când i-am spus că urechile mele au asurzit, El a constatat că am neglijat prea des să ascult vocea sa.
În marea sa intelegere fata de mine , un simplu muritor , mi-a oferit o consultaţie gratuită si mi-a dat reteta care sa ma ajute sa-mi regasesc din nou linistea,sa redevin cel care am fost cindva. Astfel eu mă angajez, părăsind această clinică, să nu iau decât remediile naturale pe care mi le-a prescris în acest moment de adevăr cu mine:
- Când mă ridic din pat să beau un pahar de recunoştinţă;
- Înainte de a merge la muncă să iau o lingură de pace;
- La fiecare oră să aplic o compresă de răbdare;
- Spre casă să îmi fac o injecţie cu o bună doză de iubire;
- Şi, înainte de a merge la culcare, să iau două capsule de conştiinţă împăcată...si sa trag bine peste mine patura sperantei

Se spune..

Se spune ca vremea-i frumoasa
Atunci cind in suflet e soare..


Se spune..



Se spune
Ca ploaia-i mai rece
Atunci cind in suflet te doare

Sa poti pastra ce altii vor s-arunce; Sa poti sa razi cand sufletul iti plange.....

In noaptea despartirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi in doi,
In ochi ma bate viscolul cainesc
Dar am venit sa-ti spun ca te iubesc.
Probabil drumul meu va duce-n iad
Ma-mpiedic de o lacrima si cad
Si iar adorm si iar mi-e dat un vis
Ca biata cifra doi s-a sinucis.

Si de atata viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tai ma dor,
Increzatori in viata am intrat si cu un rost
Dar ce straini iesim din tot ce-a fost.

Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despartire peste tot
Si-s sigur ca-mi va fi prea greu
Daca vom fi departe tu sau eu

Dar nu pentru a-ti spune ca e rau
Am dat cu bulgari mari in geamul tau,
Ci ca sa stii, in viscolul cainesc,
Ca vreau sa mor, dar plang si te iubesc.

Si vreau sa-ti dau cu acte inapoi
Dezastrul impartirilor la doi,
Poate 'ntelegi si tu ce-i zborul frant
Si cum e sa fii singur pe pamant ..